Un gand bun pentru pentru toti la inceput de an! Un gand bun pentru toti romanii dar mai ales pentru locuitorii comunei Helegiu si pentru cei care temporar nu mai locuiesc aici dar care, poate, se vor intoarce.Un gand bun pentru toti romanii care s-au nascut aici dar pe care soarta i-a dus si inradacinat in alt colt de tara sau de lume.

Sigur, s-ar putea sa considerati acest mesaj ca unul stereotip, asa o fi, dar va asigur ca e un mesaj personal, sincer, mesaj pe care nu sunt obligata sa-l transmit. Ma solidarizez cu dumneavoastra in dorinta de a avea un an suportabil, un an in care sa ne fie cat de cat bine. Imi doresc si va doresc sa va fie bine, pentru ca in acest fel ne va fi si „noua” bine. Cu cat dumneavoastra veti fi mai detasati de probleme, cu atat si noi vom avea mai putine teme de rezolvat. Stiu insa ca ceea ce spun acum e doar un deziderat, dar cred in puterea gandului bun si prefer sa gandesc pozitiv decat sa fiu prapastioasa, chiar daca semnalele ma contrazic… O cura cu energiile „flacarii violet” poate o sa neajute. Una peste alta, chiar avem nevoie de o doza mare de energie care sa ne dea puterea sa depasim aceste momente dificile. Deci, inarmati-va cu multa rabdare si intelegere si noi vom incerca sa facem la fel si haideti sa speram (ca doar speranta moare ultima) ca ne va fi bine, iar daca nu gasiti suficiente argumente, uitati-va la ce s-a intamplat in Haiti (sigur, spunem Doamne fereste!) dar intotdeauna se poate mai rau, deci, noua ne e bine!

PS: Pentru cei care posteaza comentarii la mesajele de pe blog – aceste mesaje merg intr-o prima faza intr-un panou de administrare dupa care sunt publicate. Ele ajung insa la subiectul unde ati postat comentariu, nu la ultimul mesaj de pe blog.

Va multumim pentru aceste mesaje, promitem sa le publicam in continuare pe toate(mai putin cele obscene sau vulgare), asteptam in continuare aceste mesaje precum si propunerile sau sugestiile dumneavoastra.

S-ar putea sa fiu blamata de unii pentru ceea ce voi spune, dar, imi asum riscul pentru ca am simtit nevoia sa spun asta. E vorba despre Iris si Cristi Minculescu. Sigur, veti spune ca n-am gasit un subiect mai interesat dar, pentru mine, nu trebuie trecut cu vederea nici acest aspect. Mai precis, e vorba de operatia la care a suferit-o artistul, operatie care a fost sustinuta din banii publici.

Inainte de a dezvolta subiectul tin sa precizez ca sunt o persoana dependenta de muzica, odata ajunsa acasa deschid televizorul pe un canal muzical si doar inainte de a adormi catadicsesc sa comut pe „Mircea Badea si emisiunea lui”, nu stiri, nu talk-show-uri. Muzica doar ma remonteaza cat de cat dupa o zi de lucru.

Acest aspect nu ma impiedica sa consider ca dupa 20 si ceva de ani de muzica, formatia Iris, putea sa suporte costurile operatiei solistului. Nu cred ca are rost sa spun eu cam ce onorarii pretinde formatia pentru un spectacol, sa nu uitam ca inclusiv campania electorala din 2008 a fost sustinuta din plin de aceasta trupa. Cu o socoteala elementara, din cateva spectacole s-ar fi strans suma necesara interventiei chirurgicale. Si totusi, Iris canta de cativa zeci de ani!!! Ma bucur, sincer, sa constat ca operatia a reusit, ma bucur, sincer, ca starea artistului se imbunatateste de la o zi la alta si ca trupa isi reia in serios seria concertelor (urmeaza un mare concert la sala Palatului). E bine, Doamne fereste, nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta situatie, sant convinsa ca numai cine trece prin asta stie ce inseamna. Dar, stim oare cati oameni mor zilnic pentru ca nu au aceeasi sansa, sansa ca Guvernul sa le suporte operatia la o clinica in strainatate? Stim oare cati tati, capi de familie se sfarsesc cu zile, cate mame isi „parasesc”copii si pleaca intr-o alta lume, cati copii „renunta la viata” nu pentru ca asa ar vrea ei ci pentru ca nu au aceeasi „sansa” ?…

Vedem in toata media cat de bine ii merge lui Cristi Minculescu si implicit formatiei Iris. Ce-ar fi sa le propunem daca „ei” au putut avea o a doua sansa, sa faca la randu-le un gest omenesc salvand o alta viata? Stiu, ar fi foarte greu de ales, dar datorita acestui gest cel putin un copil nu ar trebui sa-si scoata din vocabular cuvantul-MAMA !

Voi pleca in concediu, cateva zile aferente anului 2008, nu o luna si jumatate cum as avea dreptul. Deci, daca sunteti interesati, puteti sa ma cautati pe vreo plaja pe undeva desi s-ar putea sa nu mai port costumul de baie portocaliu, m-ati putea identifica, sper sa nu va mai revolte atat de mult acest lucru. De fapt, acest aspect era o introducere, plec pentru ca sunt indignata de ce ni se intampla si vreau sa iau o pauza. Spun „ni se intampla” pentru ca in situatia mea sunt mai toti primarii. In timp ce media trimbiteaza de cat de incapabili suntem, ca nu stim sa facem proiecte si sa cheltuim banii europeni, am facut de 10 ori mai multe proiecte decat pot ei sa finanteze pana in anul 2013

Chiar asa, suntem in 2009, si, in prima sesiune din acest an au foste declarate eligibile 920 de proiecte din care au fost finantate in jur de 140, deci 780 de proiecte s-au reportat, daca mai punem la socoteala cele 3-4 sute de proiecte retrase sau declarate neeligibile depasim cu mult 1000 de proiecte ramase in asteptare. Dar asta nu-i tot, mai sunt cateva sute de proiecte in lucru, multi primari ar fi vrut sa depuna in sesiunea asta, dar, surpriza, s-a modificat ghidul, a 8-a oara, altele sunt regulile, alta e grila de evaluare !!!

Deci, nu e bine, o luam de la capat, schimbam proiectanti, modificam devize, facem parteneriate de colaborare cu ONG-uri pe segmentul social dar si pe cultural, si e musai ca aceste ONG-uri sa aiba sediul  in mediul rural. Nu conteaza daca e la Satu – Mare asociatia, important este sa aiba sediul la tara si asta nu-i tot… degeaba esti inregistrat la tara, trebuie sa-ti faci un punct de lucru si in comuna care vrea sa se asocieze cu tine. Se pune intrebarea, daca tot trebuie sa-si faca punct de lucru ONG-ul la mine in comuna de ce n-ar putea fi inregistrat la oras? A, ca ar fi prea multe „oportunitati” de asociere pt noi. Nu, nici vorba, nu ne oprim aici cu ineptiile: „un ong nu poate incheia decat doua parteneriate” ,atat, deci, cine nu prinde, nu prinde…

Si totusi, ne inversunam sa ducem „lupta” pana la capat, sa fim macar impacati cu noi insine. Preschimbam avize chiar daca sunt valabile, nu trebuie sa mai scrie beneficiar Consiliul Local X ci Comuna X, mai luam o pastila de cap, un pahar de apa si continuam. Si pentru ce, mai sunt cam 700 de milioane de euro si vor fi finantate maxim 300 de proiecte… dar nu in ordinea punctajului caci regula e alta, una nescrisa, n-o spun, doar o constat. In sesiunea precedenta din judetul Bacau au intrat in finantare 3 comune Tamas, Letea Veche si Margineni, toate comune limitrofe Bacaului, PDL, PNL, PSD, nu mai concluzionez eu, mai suntem insa vreo 90  !!!….

Vreau sa protestez, nu ca as fie eu eu in opozitie si prin natura politica ar trebui sa fiu impotriva, ci pentru ca am dobandit libertatea de a ne exprima liber. Si cum in situatia data stiu ca cel mult voi fi auzita nu si ascultata, adica nu m-ar baga nimeni in seama, o sa ma rezum la a face cateva consideratii pe blog.

Am trecut de guvernarea liberala. Unii zic ca a fost mai bine, altii, de regula cei care sunt acum la guvernare, nu. Se acrediteza ideea ca situatia critica pe care o traversam se datoreaza exclusiv crizei economice nu si incoerentei guvernamentale. Ei, asa o fi, cine stie, si cine sunt eu sa fac aprecieri la adresa guvernului. Doar un amarat de primar bagat in seama atunci cand e nevoie, de regula in perioada alegerilor( parlamentare indeosebi). Dar, asta-i viata. Ca tot s-a spus ca as fi fost o privilegiata a vechii guvernari… acum e randul altora sa fie pe val, cam asta ar fi perceptia. Realitatea e insa alta. Am beneficiat, e drept, de atentia primului ministru de atunci, asta insemnand doua vizite in 4 ani de mandat. Prima a fost in vara anului 2005, la inundatii cand au fost inspectate mai multe zone calamitate si, cu promisiunea facuta inca de-atunci, in vara anului 2007- intr-un moment placut de aceasta data, la inaugurarea noului sediu al primariei. Dar banii nu m-au napadit, drept dovada ca dupa guvernarea liberala am ramas cu datorii de peste zece miliarde lei vechi, iar 6 luni de zile n-am avut bani sa platesc asistentii personali si ajutoarele sociale. Am avut insa foarte multe interventii si de foarte multe ori atitudini, deranjante pentru unii, atunci cand ma miram cum de altii primeau mult mai multi bani sau erau mai “bine vazuti”. Am avut o disputa destul de dura cu un fost ministru care mi-a raspuns sec “noi suntem altfel, noi trebuie sa aratam ca suntem echidistanti si echilibrati”. Oare, asa o fi fost, caci in ultimii ani reprezentantii opozitiei au primit mult mai multe fonduri ?! Si sa ca va convingeti uitati-va doar la comuna Barsanesti (drum facut de doua ori in Barsanesti – odata tratament ,a doua oara covor asfaltic, drum in Caraclau, primarie noua, teren de sport, scoli,etc). Dar ce mai conteaza, bine c-au primit, bine c-au facut ceva pentru comunitatile lor si chiar nu ma deranjeaza asta atata timp cat pot sa fac si eu.

Acum insa lucrurile s-au schimbat. 7 comune liberale n-au primit nici un ban pentru reechilibrarea bugetelor locale, in schimb, multe din cele care au primit bani nu au nici un proiect depus pentru cofinantare. Comuna Nicolae Balcescu, poate cea mai bogata comuna dat fiind resursele financiare care le varsa la bugetul local hipermarketurile de pe teritoriul ei, a primit 11 miliarde lei vechi (apropo eu am 500 de milioane lei vechi). Si exemplele pot continua punand in antiteza primariile PDL+PSD+PC cu PNL… Ceea ce cred eu ca se pierde din vedere sunt comunitatile care le reprezentam. Suntem vazuti doar primari fara ca cineva sa se gandeasca ca oamenii care-i reprezentam au de suferit de pe urma acestor decizii. ”Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere” cum ar spune cineva fara sa cunoasca macar cuvantul echidistanta sau echilibru…

Un cetatean din comuna mi-a propus sa merg la o televiziune sa spun cum au stat si cum stau lucrurile acum, de parca nu s-ar sti. Nu simt nevoia sa fac lucruri spectaculoase,astept, si mai sper ca cineva va gandi ca oamenii sunt oameni nu niste purtatori de vot de care ne putem folosi sau dispensa – asta in functie de “culoarea” primarului.

A trecut si 1 iunie, a trecut si 15 iunie si iata ca s-au linistit lucrurile si in administratiile locale. Unii se gandesc inca de unde se inceapa, altii se gandesc cum sa continue caci dincolo de fericirea aparenta de a fi „primul om in comuna” este o responsabilitate imensa. S-ar putea sa nu fiu credibila cand spun ca nu m-am bucurat de propria victorie ci am simtit doar o satisfactie determinata de faptul ca mi-am invins categoric contracandidatii. Dar atat, si nimic mai mult, n-am mai plans de bucurie ca in vara lui 2004, n-am mai sarit sa-i imbratisez pe toti… era un rezultat previzibil si poate de aceea m-am manifestat mult mai ponderat. Insa, cum spuneam, au trecut si acele zile si lucrurilea au intrat pe fagasul normal. Normal pentru unii, caci pentru altii acest mandat a inceput devastator. La o luna si ceva de la investitura sa te trezesti ca intreaga comunitate iti este inundata este, cred, cel mai rau lucru care ti se putea intampla. Tu, primarul proaspat ales, nici nu stii cum sa reactionezi, ce trebuie sa faci, comitetul pentru situatii de urgenta nu cred ca iti spune mare lucru, ce sa mai vorbim de interventiile in astfel de situatii. Ma solidarizez cu toti primarii care au trecut prin situatii critice si au devenit, cum spunea un coleg, paratraznetul care primeste toate loviturile. Autoritate suprema care TREBUIE sa gaseasca solutii.

Oamenii sunt disperati si de aceea trebuiesc ajutati sa depaseasca acest moment. Am trait-o pe pielea noastra si stim cum este, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, al Guvernului si al oamenilor de bine, am depasit situatia si astazi in locul caselor subrede de chirpici s-au ridicat gospodarii mult mai frumoase si mai confortabile. Vom incerca si noi sa dam noi o mana de ajutor si ii rugam si pe altii s-o faca. Solidaridate inca mai exista, sa ne gandim o clipa cum ne-ar fi noua daca am fi in aceasta situatie si atunci cu siguranta vom gasi resurse. Daca astazi ne e bine, nu se stie ce va fi maine !…

Deschisa fiind la tot ceea ce promoveaza bunul simt si nu frizeaza ridicolul, imi insusesc toate observatiile pertinente de pe blog chiar daca unele sunt critice, exceptie facand vulgaritatile. Nu ma deranjeaza nimic din ceea ce este constructiv si nu spun ca ideile mele sunt cele mai grozave. Din acest soi de dialog, uneori ai de invatat, alteori observi ca ideile tale se pliaza perfect pe realitatile vietii cotidiene. Fiecare are dreptul la opinie. Atunci cand opiniile unora au o finalitate, sunt pertinente si realiste, inseamna ca aceia sunt oameni cu calitati deosebite si pentru ei am o deosebita stima. Criticile pertinente ma ajuta si va rog sa o faceti in continuare. Sunt constienta ca fiecare dintre noi gresim si, in consecinta, nici eu nu sunt perfectiunea intruchipata. Nu am pretins niciodata ca as fi altceva decat ceea ce sunt. Mihaela Badic. Un om obisnuit, temporar ocupant al unui post de primar. Nimic mai mult. Nu am pretins niciodata ca as avea IQ-ul unui castigator al Pemiului Nobel, nu sunt Adrian Nastase, Elena Udrea sau Victor Ciutacu. Nu pot sa ma identific cu ei, nu vreau nici sa-mi dezvolt „latura egocentrica”, cum spunea un anumit ziarist. Scriu si ma exprim cum simt si cum consider ca e normal.

Dorinta mea este sa fiu omul ce implineste visurile celor ce au incredere in mine, restul, ar tebui sa conteze mai putin…